Inima știe drumul. Urmeaz-o, spunea Rumi
Îmi amintesc azi cu o ușoară nostalgie de mutarea mea în București, în 2006. Eram curioasă și dornică să aflu, să cunosc, să explorez, să mă dezvolt. De organizația Salvați copiii România știam doar din auzite, însă o colegă de la facultate mi-a povestit că ea deja este voluntar acolo și este implicată activ în proiectele ONG-ului. Cu bucurie și entuziasm am mers și eu la sediul Salvați copiii și mi-am declarat intenția de a fi voluntar. Așa am început să lucrez cu copiii pe proiectul Refugiați. Diferitele activități pe care le aveam de făcut împreună cu ei m-au ajutat să mă cunosc mai bine pe mine iar eu i-am ajutat pe copii să se integreze, în ritmul propriu, în societatea românească.
După mutarea mea în Germania, în 2011, am simțit lipsa voluntariatului. Astfel că, în 2016 am urmat un curs „Familienapatin” și am devenit voluntar activ la Caritas Bamberg-Forchheim. A urmat o perioadă intensă pentru mine cu multe provocări. Am mers acasă la familii, am petrecut săptămânal între o oră și două ore, cu copii de diferite vârste și căutam să vorbesc cu ei în germană, să fac cât mai puține greșeli de gramatică, să le ascult și să le înțeleg nevoia emoțională șoptită prin joc ori comportament agresiv.
Din iulie 2021 lucrez la Diakonie Bamberg-Forchheim ca ajutor de infirmieră. Pe lângă atribuțiile din fișa postului, fac și muncă de voluntariat în sensul că, prin întrebări, printr-o atentă observare, comunic atât cu pacienții cât și cu familia în scopul de a-i ajuta la ventilarea emoțională. Boala vine ca o povară, la început, iar în timp, devine greu de dus.
Povestea mea pe scurt: am crescut cu o bunică bolnavă. Îmi amintesc și acum acea zi însorită și caldă de primăvară, când bunica mea a fost ciupită de o albină iar până seara a paralizat. Împlinisem în urmă cu câteva luni 8 ani. Eram un copil. Și de atunci am început să am grijă de ea în vacanțele mele. A fost greu dar încă de atunci am început să fiu voluntar, un servitor al suferinței, al neputinței omului. Nu mergeam la joacă împreună cu alți copii ci îi duceam apă și mâncare pe tavă bunicii mele paralizate. Așa au fost vacanțele mele până la terminarea liceului și mutarea mea în alt oraș. Aveam 23 de ani când tatăl meu a murit de cancer. Boala și moartea mi-au fost maeștri exigenți. În martie 2020 am început să studiez sub îndrumarea lui Karyn Maria Taulescu medicina energetică, reiki și sensul existenței.
Azi, cu emoție, cu entuziasm și cu încredere în Viață, dau startul propriului meu proiect de voluntariat care se numește Din lumina inimii. În mâinile Domnului.
Acest proiect își propune să ofere suport psiho-emoțional atât celor care trec prin doliu, au în îngrijire un bolnav cât și bolnavului însuși.
- Așadar, dacă ești tu cel/cea care îngrijește pe cineva bolnav și simți că ai obosit, că nu mai poți, că vrei să se termine odată chinul acesta iar în același timp te simți vinovat/-ă pentru toate aceste gânduri, te rog să-mi scrii fie accesând formularul de pe blog, fie printr-un comentariu la această postare.
- Dacă ești tu bolnav și simți că această boală te-a răpus, te simți pedepsit și nedreptățit de viață, contactează-mă să-mi împărtășești povestea ta, suferința ta sau lecțiile pe care le-ai învățat de la boala ta.
- Dacă lucrezi ca îngrijitor/-oare atât în țară cât și în străinătate, dacă lucrezi cu oameni bolnavi sau cu bătrâni și simți că nu mai poți ori ai nevoie să vorbești, sunt aici pentru tine.
- Dacă ești în perioada de doliu pentru că cineva drag a plecat dintre noi.
Ce mă recomandă? În primul rând experiența de a trăi la propriu alături de oamenii bolnavi și de a-i îngriji.
Numele proiectului de voluntariat Din lumina inimii. În mâinile Domnului sintetizează esența dorinței sufletului meu, să te ajut să înțelegi și să-ți amintești că nu suntem singuri ci ne aflăm cu toții în căușul luminos și cald al inimii și al iubirii Creatorului. Absolut tot ce experimentăm aici pe pământ este spre binele nostru cel mai înalt. Fiecare experiență vine cu o lecție pe care sufletul omului are nevoie să o învețe.
Rana este locul prin care intră lumina, spunea Rumi. Ofer gratuit 5 sesiuni individuale pe săptămână a câte 60 de minute pentru cine simte că are nevoie de suport și ajutor în acest sens. Contactează-mă aici.
„Dăruind, lumina pe care nu o ai, o vei dobândi şi tu.”
– Nicolae Steinhardt
„Venit-am pe lume prunc slab şi neajutorat, dar îngerul păzitor a întins aripi luminoase, ocrotind leagănul copilăriei mele. Dragostea Ta străluceşte de atunci peste toate cărările mele, în chip minunat călăuzindu-mă către lumina veşniciei. Cu slavă s-au arătat, din prima zi şi până acum, darurile Proniei Tale cele îmbelşugate. Îţi mulţumesc şi strig cu toţi cei care Te cunosc pe Tine:
Slavă Ţie, Celui ce m-ai chemat la viaţă,
Slavă Ţie, Celui ce mi-ai arătat frumuseţea lumii,
Slavă Ţie, Celui ce ai deschis înaintea mea cerul şi pământul ca pe o carte veşnică a înţelepciunii,
Slavă veşniciei Tale, ce se arată în lumea cea vremelnică,
Slavă Ţie, pentru milele Tale cele arătate şi cele ascunse,
Slavă Ţie, pentru fiecare suspinare a încercărilor mele,
Slavă Ţie, pentru fiecare pas al vieţii, pentru fiecare clipă de bucurie,
Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!” continuarea aici.
Aici poți completa un formular de contact pentru a mă ajuta să înțeleg situația cu care te confrunți.
Mulțumesc că-mi ești alături.
Sunt Loredana-Cristina Majić. Despre mine și activitățile mele de interes poți citi și aici.
