Învață

 

Limpezește, Doamne, cerul sufletului meu

Limpezește, Doamne, cerul sufletului meu!

Să mă-ndrept spre Tine,

Să Te-ntreb în taină: Cine sunt eu?

Să mă las în rugă, să mă las în vis,

Să ascult cu grijă, al Tău cuvânt promis.

Limpezește, Doamne, cerul sufletului meu!

Să aud iubirea ce mi-ai sădit-o la început de lume

Când m-ai luat în brațe și mi-ai dat un nume.

Limpezește, Doamne, cerul sufletului meu!

Să Te port în bucurie, în buzunar la piept, mereu.

Și dacă iar mai uit de Tine,

Mai dă-mi, Doamne, o glumă amară,

să-mi scot batista din buzunarul de la piept,

să plâng, să mă vaiet, să-mi limpezesc al sufletului cer,

să pot din nou să Te așez,

la mine-n cuib, la mine-n miez.

Limpezește, Doamne, cerul sufletului meu!

Să mă privesc în oameni, în bunătatea lor,

Să Te găsesc pe Tine, în cerul sufletului lor.

Limpezește, Doamne, cerul sufletului meu!

***

Bună dimineața, Doamne!

Emigrant în zori

Am învățat să iubesc nuanțele de gri ale cerului. 

Acolo, în adânc, merg și mă așez să stau o clipă. 

O clipă-i cât un veac 

de mică, respir, privesc, simt 

și tac. 

Limba sufletului e acea simțire fină care poate să insufle, să mângâie, să (te) atingă. 

Am învățat să iubesc nuanțele de gri ale cerului. 

Povara o transform în combustibil de luat voința iar la zor, 

căci timpul îi este omului dat 

să trăiască în bucurie și doar uneori în oftat. 

Am învățat să iubesc nuanțele de gri ale cerului.

Cromatica ființei variază funcție de cerul din mine. Și ce poate fi mai eliberator decât a înțelege că eu și El  suntem în unitate și că acel dor interior poate fi cuprins de Iubirea care întregește orice atinge. Să ajung să simt că „Eu sunt Iubirea lui Dumnezeu” este o binecuvântare. „Eu şi Tatăl, una suntem.” (Ioan 10-30)

Am învățat să iubesc nuanțele de gri ale cerului. 

Am învățat că iubirea topește neiubirea. Iubirea lipește bucățile rupte de neiubire. Iubirea aduce vindecare. Iubirea învață să (te) iubești. 

Am învățat să iubesc nuanțele de gri ale cerului. 

M-am oprit o clipă să stau de vorbă cu cocorii, să ascult mierlele, să-mi ascult inima bătând și să-mi întreb ființa dacă mai simte urme de neiubire pe undeva. 

Am învățat să iubesc nuanțele de gri ale cerului. 

Acum iubesc seninul și lumina din sufletului meu.

Azi sunt cu un pas mai aproape de Tine, Doamne. Azi Te las pe Tine să iubești prin mine. Azi revin în fața Ta să-Ți cer binecuvântare. 

Azi am învățat să iubesc nuanțele de gri ale cerului din mine. 

Bună dimineața, Doamne!

Cu iubire,

Lore